Ionut face o recenzie in 4-5 episoade a unei carti impresionante si realiste - The Secret Race: Inside the Hidden World of the Tour de France: Doping, Cover-ups, and Winning at All Costs, scrisă de Tyler Hamilton împreună cu Daniel Coyle. Va recomandam sa cititi recenzia si cartea . Liber la comentarii!

"Sunt un tip care rezistă la durere. Știu că sună ciudat, dar este adevărat. În orice altă latură a existenței mele sunt un tip obișnuit. Nu sunt nici un tip teribil de inteligent. Nu am reflexe supraumane. Am 1. 77 cm și 72 de kg. Dacă mă vezi pe stradă, nu mă vei remarca prin nimic special. Doar că în momentul în care lucrurile sunt împinse la limita lor fizică și psihică iese la suprafață o calitate a mea specifică. Sunt în stare să merg mai departe, cu orice preț. Și cu cât situația devine mai grea, cu atât reușesc să fac față mai bine. Nu sunt masochist. Am dezvoltat o metodă pentru a reuși toate acestea. Iată secretul: nu poți opri durerea, nu te poți lupta cu ea. Trebuie să o accepți, trebuie să o îmbrățișezi.” (29)

Astfel își începe Tyler Hamilton cartea recent publicată: The Secret Race: Inside the Hidden World of the Tour de France: Doping, Cover-ups, and Winning at All Costs, scrisă împreună cu Daniel Coyle. Știm cine este Tyler Hamilton; ciclist profesionist american de anvergură, câștigător al clasicei Liège–Bastogne–Liège și al Criteriumului Dauphiné Libéré, al doilea în Giro în 2002, câștigător de etape în marile tururi, medaliat cu aur la Olimpiada din 2004 și, poate cel mai important, locotenent principal al lui Lance Armstrong la U.S. Postal între 1999 și 2001. Suspendat în două rânduri pentru folosire de substanțe interzise, Tyler se retrage din ciclism undeva prin 2010. Ajuns în fața tribunalului de judecată, americanul admite că a folosit substanțe interzise în competiții și practic decide odată cu acest moment să meargă fără ocolișuri pe drumul dezvăluirilor. Decizia respectivă a constituit premiza cărții pe care o voi prezenta în următoarele săptămâni, în câteva episoade.

Mai întâi, trebuie spus că Daniel Coyle nu este un scriitor străin de ciclism. În 2004, acesta publică Lance’s Armstrong War, o carte apărută într-o vreme în care părerile despre dopaj și despre corectitudinea cu care Lance triumfase de atâtea ori în Le Tour erau împărțite. Împărțite erau și gândurile lui Coyle față de acest subiect; astfel încât, după publicarea cărții, Lance și dilemele provocate de carierea sa ciclistă au rămas undeva în umbra altor proiecte. Asta până în 2010, atunci când guvernul american a inițiat o investigație juridică de amploare asupra lui Lance Armstrong și asupra echipei U.S. Postal.

Bombardat de tot mai multe informații legate de acest caz (culminând cu ”verdictul” specialistului australian anti-doping Dr. Michael Ashenden, care i-ar fi mărturisit lui Coyle că: ”Dacă Lance reușește să mai scape și de asta va fi un adevărat Houdini.”), Coyle începe să aibă sentimentul de afacere neterminată; senzația că oportunitatea de a afla și de a dezvălui odată pentru totdeauna adevărata poveste a lui Armstrong se găsește undeva imediat după colț. Ei bine, tocmai în acest context apare în scenă Tyler Hamilton, omul de care Coyle ar fi avut nevoie pentru a-i ghida investigațiile; omul care a trăit în interiorul acelei lumi, omul care ar fi fost dispus în sfârșit să rupă tăcerea, să încalce omerta plutonului.

Daniel Coyle l-a întâlnit pentru prima dată pe Tyler Hamilton în 2004, în Spania, la Girona. Umil, atent și politicos, Tyler i-a părut totuși extrem de precaut și de fad atunci când în discuție au intervenit subiecte precum cursele de ciclism și Turul Franței. Plictisitor și obtuz; astfel l-a perceput Coyle pe Hamilon pe atunci, iar întrebarea lui Tyler despre posibilitatea ca Daniel să fie interesat de publicarea unei cărți despre cariera sa i s-a părut pur și simplu inutilă. Tyler Hamilton era un ciclist cu limbă de lemn, insipid, teribil de plictisitor și încremenit în clișeele sportului.

La numai cîteva săptămâni după această întâlnire, destinul sportiv al lui Hamilton a explodat: nume de cod, numere de telefon secrete, zeci de mii de dolari plătiți către un anume doctor spaniol, un congelator medical denumit ”Siberia” în care era păstrat sânge pentru a fi folosit în Turul Franței și altele asemenea. Investigațiile poliției spaniole și mai apoi instanțele americane au dezvăluit un cu totul alt Tyler Hamilton, un Hamilton implicat în ”afaceri de dopaj” de mare anvergură, afaceri care includeau programe secrete și multe alte nume de cicliști de top. Materialul pentru o carte (auto)biografică devenise așadar atât suficient, cât mai ales atractiv!

”Uite, am mințit. Am crezut că asta va produce răul cel mai mic. Pune-te în locul meu. Dacă spuneam adevărul, totul se termina. Sponsorul echipei s-ar fi retras și 50 de oameni, 50 dintre prietenii mei și-ar fi pierdut slujbele. Oameni la care țin. Dacă spuneam adevărul, aș fi ieșit din acest sport, pentru totdeauna. Numele meu ar fi fost ruinat. Și nu poți merge cu jumătăți de măsură – nu poți să spui, oh, am fost doar eu și am făcut-o doar o singură dată. Adevărul este prea mare și implică prea multă lume. Fie mărturisești totul, 100%, fie nimic. Nu există cale de mijloc. Așa că, da, am ales să mint. Nu sunt primul care să fi făcut asta și nici nu voi fi ultimul. Uneori dacă minți îndeajuns, chiar vei începe să și crezi ceea ce spui.”

Acestea fiind mărturisite, lucrul la carte putea începe, iar Daniel Coyle a stabilit încă din start trei reguli, reguli cu care Tyler a fost pe deplin și fără ezitare de acord: 1. Niciun subiect nu va tratat ca tabu, 2. Toate jurnalele, fotografiile și sursele lui Tyler îi vor sta la dispoziție, 3. Tot ceea ce va spune va trebui confirmat în mod independent, atunci când va fi posibil.

Înainte de a-și începe cariera de ciclist, Tyler a practicat schiul. Ajuns la un anumit nivel regional, național și cu speranțe pentru lotul olimpic, Hamilton mergea pe bicicletă doar pentru a se menține în formă, în extra-sezonul de schi. Suferind o accidentare la spate, Tyler se vede nevoit să renunțe la cariera în schi. În timpul recuperării, își descoperă pasiunea definitivă pentru ciclism. În cuvintele sale: ”Cursele de ciclism combinau senzațiile tari oferite de schi cu inteligența și cunoașterea necesare șahului. Mai presus de toate (pentru mine), cursele de ciclism ofereau posibilitatea/capacitatea de a suferi. Cu cât puteai îndura mai mult, cu atât rezultatele erau mai bune.” (34).

În 1993 devenea campion național la nivel de colegiu și peste încă un an era deja unul dintre cei mai buni cicliști amatori americani, component al lotului național, speranță olimpică. Pentru Tyler, viața era frumoasă, simplă și liniștită în acele vremuri. Era tânăr, dăduse drumul unei mici afaceri pentru a se putea întreține, primea de la lotul național o mică bursă și, mai presus de toate, simțea că își descoperise destinul în acest sport, în ciclism… ”That’s when I met Lance.”

Tweet

• < Prev
• Next >