Ionut face recenzia unei carti impresionante si realiste - The Secret Race: Inside the Hidden World of the Tour de France: Doping, Cover-ups, and Winning at All Costs, scrisă de Tyler Hamilton împreună cu Daniel Coyle. Va recomandam sa cititi recenzia si cartea . Liber la comentarii!

”Fuck you, Lance.”

În cadrul noii sale echipe, Phonak, Tyler Hamilton era liderul indiscutabil. Încă de la început, Phonak apare în circuitul ciclist profesionist ca o super-echipă. Tehnologie de cel mai înalt nivel, rutieri de clasă mondială (Tyler, Oscar Sevilla, Jose Gutierrez, Alex Zülle, Nicolas Jalabert), autocar de staruri rock, biciclete BMC de ultimă generație. Phonak, finanațatorul Andy Rihs și directorul Alvaro Pino intraseră în joc pe cai mari, având perspective pe măsură. Turul Franței devenise un obiectiv obligatoriu, iar Tyler era vârful de lance al ofensivei către top a noii echipe americane.

Ca și în ultimii ani, bătălia pentru Le Tour începe în 2004 în Critérium du Dauphiné Libéré. În genere, momentul cel mai important al cursei este etapa de pe Mont Ventoux, etapă în care favoriții își joacă pe față cărțile, arătându-și astfel intențiile și perspectivele pentru Turul Franței. În acel an, etapa avea să fie una de contratimp individual, așadar o probă cu atât mai potrivită pentru ca rutierii să își poată face cunoscută forma sportivă. Tyler prinde o zi excelentă și în momentul în care trece linia de finish realizează cel mai bun timp din istorie pe cățărarea de pe Mont Ventoux. Deși nu câștigă etapa (Mayo avea să-l devanseze cu 36 de secunde) pune 1 minut și 22 de secunde între el și Lance Armstrong. Oricât de bucuros ar fi fost de această realizare, Tyler știa că Lance fusese agasat de acest eșec. Texanul avea în față realizarea unui record absolut, 6 victorii în Turul Franței, cursă care avea să înceapă peste numai 3 săptămâni. Perspectivele sale erau puse în pericol de forța arătată de această nouă echipă, Phonak, de noul val de rutieri condus de Mayo și în special de vechiul coechipier, Hamilton. Lance trebuia să contra-atace, iar Tyler conștientiza această realitate iminentă. Singura necunoscută rămânea felul în care se va produce acest lucru; Hamilton nu avea însă să aștepte multă vreme semnele atacului.

Chiar în seara de după victoria de pe Ventoux, cei de la Phonak primesc un telefon de la UCI. Imediat ce cursa avea să se fi sfârșit, Hamilton era așteptat în Elveția, la sediul UCI, pentru o întrevedere de urgență cu Hein Verbruggen. Întâlnirea avea să fie destul de ciudată, lăsându-l pe Hamilon cu o senzație indefinită. Motivul întrevederii nu fusese prea clar, doctorul oficial UCI adresându-i unele întrebări legate de sănătate și de faptul că ar exista suspiciuni asupra unei transfuzii de sânge pe care Hamilton ar fi făcut-o utilizând sângele altcuiva. Deși contrariat, Hamilton își păstrează cumpătul, afirmând doar că avusese în acea primăvară unele probleme de sănătate. Alte câteva întrebări legate de controalele din afara competițiilor și observația că UCI îl va menține sub supraveghere specială îi sporesc nedumeririle lui Tyler. Totul avea să se clarifice însă în Turul Franței, chiar în timpul cursei, prin intermediul lui Floyd Landis, noul echipier U.S. Postal și prin conjunctură, devenit prieten al lui Hamilton.

 ”The next day, early in the race, Floyd Landis and I were riding next to each other. I still liked Floyd, and I think he felt the same about me. We shot the breeze for a minute. Then Floyd looked around. ”You need to know something.”. I pulled in closer. Floyd’s Mennonite conscience was bothering him. ”Lance called the UCI on you.” he said. ”He called Hein, after Ventoux. Said you guys and Mayo were on some new shit, told Hein to get you. He knew they’d call you in. He’s been talking shit non-stop. And I think it’s right that you know.”

Ceva mai târziu, în aceeași etapă are loc următoarea scenă: ”I rode up next to Lance. Together again, a few inches apart. He could see I was pissed, so he opened his mouth to say something. He didn’t get far. – Shut the fuck up, Lance, you piece of shit, shut the fuck up. I know you. I know what you did. I know you’ve been ratting me out, talking shit about our team. Worry about yourself, because we’re going to fucking kill you. Lance’s eyes got wide. ”It’s not true. I never fucking said a word. Who told you that? I didn’t say anything like that. Who said it? Who the fuck said I did?” – Never mind who said it. You know it’s true. A circle slowly widened around us. He was almost frantic; he insisted he was innocent, and wanted to know who’d told me. ”I didn’t say fucking anything. Who said it? Who? Fucking tell me who.” I didn’t say a word. ”Who? Tell me who. Who?” – Fuck you, Lance. I’ve felt I’d been waiting to say those three words for the past six years. I rode off and joined my teammates. At the front.”

Ceva mai târziu, spre finalul aceleiași etape, Tyler este prins într-o căzătură pe șosea. Se lovește cu spatele direct de asfalt. Termină etapa pe bicicletă, însă durerile nu prevestesc nimic bun. Cu greutate, reușește să ducă la bun sfârșit următoarele două zile pe bicicletă. Venea ziua de pauză, așa că Tyler decide să continue cursa și implicit programul transfuziilor. În această primă zi de odihnă avea să facă un drum în Limoges, la hotelul dinainte stabilit cu Fuentes pentru a doua transfuzie programată pentru acel Tur al Franței. Cu sângele revigorat, Hamilton spera să revină cât de cât în plutonul fruntaș. Totuși, problemele sale din ediția acelui Tur nu s-au oprit aici. Transfuzia a mers prost. Imediat după finalizarea procedurii, Tyler se simte rău și urinează timp de câteva minute doar sânge. Ceva se întâmplase cu punga lăsată la păstrare: fie se încălzise, fie nu fusese păstrată la rece în cele mai bune condiții. În orice caz, Hamilton făcuse transfuzie cu o pungă plină de celule sanguine moarte. Amețit, cu febră, cu sângele intoxicat și cu dureri teribile de spate, Hamilton urcă pe bicicletă și în următoarea zi. Totuși, în a 13-a etapă, chinul lui Tyler avea să ia sfârșit. ”My teammate Nic Jalabert slid in beside me. Tyler, it’s just a bike race. I relaxed. I let my legs stop moving. I coasted to the side of the road, along a small stone wall, and, for the first and only time in my career, got off my bike while I could still ride. No job too small or tough. As it turned out, no job was too tough. This job, though, suddenly seemed too small.”

Lance Armstrong câștigă și în acel an Turul Franței, propulsat și de problemele de care aproape niciun rival de-al său nu fusese ocolit (se pare că și Ullrich făcuse o transfuzie de sânge greșită). Între timp, premizele scandalul imens în care aveau să fie implicați doctorul Fuentes și toți cei care colaboraseră cu el se creaseră deja. Unul dintre colaboratorii lui Fuentes fusese prins de poliție în timp ce transporta ”produsele” doctorului spaniol. Cuprins de panică, respectivul aruncă pungile cu sânge undeva într-un șanț, la marginea drumului. Atât sângele lui Hamilton, cât și cel al lui Ullrich se afla acolo.

”I couldn’t keep my hands off it. I think what I loved most about it was the feeling of permanence. Winning a gold medal was something nobody could ever take away from you.”

După dezamăgirile trăite în Turul Franței, Hamilton se retrage în Girona, orașul spaniol în care locuia încă din vremea U.S. Postal, pentru a se reface și pentru a pregăti cursa de contratimp de la Jocurile Olimpice de la Atena. Ca în orice moment delicat al carierei sale de până atunci, Tyler se concentrează pe antrenamente și pe rigorile vieții de ciclist profesionist (ceea ce includea și dozele de EPO). Concurând cu cei mai buni cicliști ai momentului, dar având ”avantajul” abandonului din Turul Franței, Hamilton câștigă medalia de aur la Jocurile Olimpice.

Într-o poveste cu final fericit clasic, aici ar fi cu siguranță punctul în care povestea lui Tyler Hamilton ar fi trebuit să se oprească. Lumea ciclismului (până la urmă, parte a realităților lumii în care cu toții trăim) s-a dovedit a fi, de cele mai multe ori, o lume în care poveștile frumoase sunt umbrite de dezamăgiri, de fraude, de tragedii și de deziluzii. Tragedia lui Tyler (pe de o parte) și primul pas spre adevăr (pe de altă parte) au ca punct de plecare tocmai acest moment al triumfului olimpic. La 29 de zile de la Jocurile Olimpice, Hamilton se afla în Spania, concurând cu gânduri de victorie în Vuelta. În timp ce i se făcea un masaj, Tyler îl vede pe directorul echipei, Alvaro Pino, apropiindu-se cu o figură solemnă și cu o privire preocupată. ”The UCI called. They tell me you have a positive A test for transfusion of another person’s blood.”

Primele opt părți ale recenziei le găsiți aici: I - intrand in joc, II - apartinand de pluton, III - Introducere in dopaj, IV - Lance, V - Turul renasterii,VI-Sangele castigator, VII-Schimbari, VIII - Brainpower.  

Tweet

• < Prev
• Next >