Matei scrie o serie de articole cu focus pe Rezervatia Forestiera Barnova-Repedea, acei codri seculari, urmasi ai padurilor dacice, prin care noi facem drumetii atat pe jos, cat si pe biciclete. Inspiratie!

Dorinta de a evada la fiecare sfarsit de saptamana e din ce in ce mai arzatoare la unii dintre noi. Si cu cat ne dorim sa ne indepartam mai mult din punct de vedere geografic, cu atat mai mult scade motivatia de a ne mobiliza.
   
Si daca solutia ar fi de fapt la o aruncatura de bat de confortul cuibului nostru? Nu atat maretia si extravaganta locului fac dintr-o destinatie ceva de neuitat, cat modul de relationare cu natura si oamenii din jurul nostru.

In sudul judetului Iasi se afla o minunata intindere forestiera, preponderent fosnitoare, dar si cu miros de rasina pe alocuri, ori cu cate un pin ratacit printre maretia fagilor seculari, plina de mistere, indiferent de sezon, vreme sau moment al zilei.

Cu un relief lipsit de monotonie, de la vai abrupte ce se prabusesc in cursuri de apa, la pajisti intinse de un verde vivid, dominata de o liniste tipica pentru un ecosistem in toata regula, padurea din sudul Iasului adaposteste multe exemplare ale faunei caracteristice zonei, precum ciute si cerbi, capriori si caprioare, mistreti, bursuci, vulpi si iepuri, jderi si rari amfibieni, toate vegheate in liniste de bufnite, huhurezi si acvile.

In acest taram de basm, probabil ca omul se potriveste cel mai putin, la prima vedere. Dar totusi, din experienta sutelor de ore petrecute in aceasta arie, pe durata tuturor anotimpurilor, in aproape toate conditiile meteorologice, am invatat ceva: rolul nostru alaturi de toate celelalte elemente prezente e unul foarte bine definit. Si consecintele se rasfrang asupra a tot ceea ce ne inconjoara, caci dupa stabilirea unei relatii intre noi si tot ce presupune natura, ajungem sa respectam, sa socializam, sa nu distrugem, sa crestem si sa ascultam. Exact ceea ce face natura ca sa reziste, exact ca acum multe mii de ani, la fel.

Iarna la pas

Ceea ce ne-a facut pe noi sa ne îndrăgostim de codrii Bârnovei au fost turele de biciclit în sezonul cald. Dar cum iarna nu-i ca vara, ne-am adaptat sezonului rece  explorand padurea la pas. Astfel, natura capătă o altă dimensiune, iar timpul o alta percepție. Peisajul se derulează mai lent, iar vorba între temerari e mai lungă.

Fiecare tură pedestră ne găsește pregătiți cu provizii în rucsac, arzator pe gaz și un termos cu ciocolată fierbinte. De obicei, aventurile se tin lanț, căci ne plac potecile nemarcate, descoperind astfel sălbăticia pădurii; trenul ne este mijlocul preferat de transport și nu sunt rare turele care se termină în alergare pentru a ne coordona cu sosirea trenului ce are sa ne aducă înapoi în Iași. Dar uneori, ratăm chiar și trenul, așa că așteptăm în gară, încălzindu-ne cu o supă și depănând amintiri de tot soiul.

Cabanele de observație ne servesc frecvent ca adăpost de popas, unde fiecare scoate 'pe masă' ce a mai pregatit bun; între timp, ne hrănim cu experiența, în toată puterea ei. Acum, ne hrănim cu amintirea.

Și că tot veni vorba de amintiri, acestea prind și mai multă viață când nu ne sfiim a scoate orișice dispozitiv care poate imortaliza momentul; însă nimic nu poate înlocui ceea ce însoțește imaginea: mirosul sau lipsa lui. Zgomotele, dar de cele mai multe ori lipsa lor. Senzația de placută oboseală în picioare. Dar și contradicția dintre dorința arzătoare de a ajunge cât mai repede acasă și părerea de rău că voiajul are a se termina.

Indiferent prin ce momente trecem în timpul drumețiilor, nu ne menajăm prea des, ci abia așteptăm să ne întoarcem în miezul naturii.

Cu recunoștință față de instrumentul care face posibilă această magie - corpul, cu apreciere față de tehologia care ne permite să împărtășim astfel de momente și cu un nou gând de escapadă, vă dorim și vouă poftă de drumețit !

Tweet

• < Prev
• Next >