Noi suntem indragostiti iremediabil de munte si mai ales de creste, de Fagaras. Dupa ce anul trecut Cristi a pedalat pe Transfagarasan de la Cartisoara la Corbeni, iar Stefan ne-a bucurat urcand cu usurinta la doar 6 ani de la Lacul Balea la Capra si apoi la traseul pana la Cascada Balea, anul acesta am pus pe lista de obiective vf Moldoveanu. Acum serios, nu concepeam ca luna noastra de miere sa fie altfel decat pe creste in Fagaras.  Inarmati cu motivatie de acasa, cu traseu de 3 zile documentat, eram pregatiti. Dar vremea...

 Vremea ne-a dat putin de furca. In fiecare zi ploaie ca dupa ceas, dupa ora 12. Asa ca am decis sa asteptam la poale cu speranta ca pana la finalul saptamanii, aveam sa prindem cele 3 zile perfecte pentru traseu. Asa am descoperit Cisnadioara si a ei biserica cetate, construita in perioada 1180-1200. In preajma cetatii am poposit ore bune. Am absorbit linistea, ne-am relaxat si ne-am bucurat de istorie  - doar eram intr-una dintre cele mai vechi basilici romanice din Transilvania. 

 Joi am decis sa urcam pe munte fie ce-o fi. Planul era ca in cazul in care avea sa ploua sa hotaram la Fereastra zmeilor ce facem - ne intoarcem, ori continuam drumul. Traseul pe care am decis sa mergem a fost:

• Lacul Balea, Lacul Capra, Fereastra Zmeilor, 3 Pasi de moarte, monumentul Nerlinger, vf Mircii, Podragu (ziua 1),
• Podragu , Vistea, Moldoveanu si retur la cabana Podragu (ziua 2) 
• Podragu-Balea pe traseul din ziua 1, retur (ziua 3).

Am plecat cu noaptea in cap, in ideea de a ajunge la cabana Podragu inainte de ora 14, sa nu ne ploua prea mult. Si bine am facut, ploaia ne-a apucat fix in Saua Podragului, cand deja vedeam cabana....numai ca pana la cabana am mai mers vreo jumatate de ora pe putin. Dupa intreaga experienta, putem spune ca am avut noroc in fiecare dintre cele 3 zile - au fost cu adevarat cele mai frumoase zile in Fagaras - da, am prins si putina ploaie si ceata, dar nu cat sa ne deranjeze prea mult.

De asemenea, am constatat ca cele 2 zone dificile in traseul nostru - 3 pasi de moarte (ziua 1 si ziua 3) si spintecatura Moldoveanu (ziua 2, de doua ori) nu sunt chiar asa de speriat, daca sunt abordate cu multa, multa atentie. Ioana a preferat sa se tina de stanci, pentru stabilitate, lantul i s-a parut nesigur. Cristi, in schimb a preferat lanturile, i-au conferit incredere. Important este ca sunt optiuni. 

3 pasi de moarte

spintecatura Moldoveanu

Traseul ales a avut de toate - lacuri, poteci agatate pe versanti, creasta, portiuni de stanci, urcusuri interminabile si coborari parca si mai grele, pe pietre, insa spunem fara sa exageram ca intreaga experienta a meritat pe deplin.

Urcusul/coborasul care ni s-a parut cel mai dificil a fost varful Mircii. Pietrele, bolovanii ne-au solicitat atentia noastra deplina, dar totodata am simtit abruptul si in glezne si genunchi. Varful Vistea, al treilea din tara ca inaltime si cel care iti face intrarea spre semetul Moldoveanu, ni s-a parut cumva mai usor decat Mircii, chiar daca asta intra in contradictie cu ce citisem. Pe pielea noastra s-a simtit altfel.

Pe Moldoveanu am ajuns 9 moldoveni odata. Eram noi, un cuplu din Husi si un grup din Vaslui. 9 si cu insusi Moldoveanu, 10. E bine cand intalnesti oameni faini pe traseu, mai ales cand te pornesti la drum doar in 2. Cu Razvan si Paula, cuplul din Husi, am parcurs aproape tot traseul, ne-am motivat reciproc si ne-am bucurat de experienta.  

Desi dificile, traseele din Fagaras sunt foarte circulate. Am intalnit o tanara care facea singura trail running, un grup de nemti trecuti de prima tinerete ce urcau mai bine ca multi dintre noi, doi tineri antrenati ce isi propusesera sa urce pana pe Moldoveanu si sa coboare in aceeasi zi la Balea, ciobani bucurosi sa vorbeasca cu turistii, dar si oameni care sfidau importanta muntelui si urcau in tenisi.

Am intalnit si omenie. Intr-una din serile in care am stat la Podragu, pe la miezul noptii am vazut apropiindu-se ceva luminite in sa. Era un grup de tineri, ce pe parcursul zilei s-au ratacit si le-am semnalizat din vale ca sunt pe drumul cel bun. Nu am observat cand nea Ion, ciobanul a plecat de langa noi, cert este ca in 20 de minute era cu grupul de turisti la cabana, carand si 2 rucsaci in spinare. Ei au fost din cei norocosi. Muntele trebuie respectat.

La cabana la Podragu se doarme in incaperi comune cu cate 16-20 de paturi suprapuse. Exista si camere cu 11, respectiv 6 paturi, insa acelea sunt ocupate doar dupa ce s-au umplut camerele cu paturi mai numeroase. Lenjeria este curata, iar la toaleta, acceptabil. Mancarea insa, groaznica. Cu toate acestea, am avut nevoie de ceva cald, asa ca a mers. Preturile la mancare si bautura sunt foarte mari, tinand cont ca alimentele sunt carate pana la cei peste 2100 de metri cu ajutorul magarilor. Spre exemplu o supa la plic era 10 lei, o supa de rosii, 12 lei, o mancare de mazare cu urme de carne, 25 de lei, iar o bere, 10 lei. Regulile la cabana sunt stricte, dar binevenite - la 9.30-10 se da stingerea, nu se intra in interiorul cabanei cu bocanci cu noroi si nici cu bagaje ude, iar rucsacul nu se pune pe lenjerie.

In fiecare dintre cele 3 zile pe care le-am petrecut pe munte, am mers efectiv pe traseu cam cate 7 ore zilnic, ceva mai mult decat inscriptionarile de pe panouri. Dar important a fost pentru noi sa nu ne fortam si sa ne bucuram de priveliste. In a treia zi am simtit oboseala adunata si am mers mai greu. Pe munte a fost minunat poate si de aceea, sambata cand am coborat la poale am simtit din plin impactul "civilizatiei". La Lacul Balea era o forfota de nedescris, miros de gratare, nebunie. Atunci parca ne-am fi dorit sa mai fi avut timp sa mai poposim putin sus, acolo unde totul era altfel...

Acesta a fost cel de-al treilea episod al jurnalului de vacanta din anul 2016. Citeste si cum a fost la Jurilovca, in zona capului Dolosman, la Gura Portitei si in Delta Dunarii sau in minunata zona a vulcanilor noroiosi! Inspiratie!

Tweet

• < Prev
• Next >