Print 

Ionut face recenzia unei carti impresionante si realiste - The Secret Race: Inside the Hidden World of the Tour de France: Doping, Cover-ups, and Winning at All Costs, scrisă de Tyler Hamilton împreună cu Daniel Coyle. Va recomandam sa cititi recenzia si cartea . Liber la comentarii!

”The rain blinded me; I kept pushing. As I neared the line, I looked back and saw the most beautiful sight I’ve ever seen: an empty road.”

Victoria din  Critérium du Dauphiné Libéré din anul 2000 îl pune pe Tyler Hamilton nu doar în fața unei noi forme de dopaj (transfuziile de sânge), ci și în fața unui alt tip de provocare. Surprinzător sau nu, victoria lui Tyler, deși importantă pentru U.S. Postal, a fost primită cu oarece rezerve de către conducerea echipei și mai ales de către Lance Armstrong. O întâmplare de la finalul cursei avea să fie grăitoare pentru cele ce au urmat. După etapa de pe Mount Ventoux, Lance urcă în autocarul echipei fără a-l privi sau a-l felicita pe Tyler pentru victorie. Armstrong se așază la zece metri de Hamilton și își acoperă capul cu un prosop. Texanul este pur și simplu ofticat. După o vreme, intră și Bruyneel în autocar mergând direct la Armstrong pentru a-l consola. Într-o doară, îl întreabă cine a câștigat etapa. Fără a-și îndrepta privirea, Lance îl indică pe Tyler. Bruyneel realizează gafa, precum și importanța victoriei pentru Hamilton. Se îndreaptă către acesta și îl felicită având o atitudine oarecum nefirească. Mesajul era însă limpede: Tyler fusese mai bun decât Lance, chestiune de neacceptat în cadrul unei echipe în care texanul tăia și spânzura.

Oarecum paradoxal, situația lui Hamilton la U.S. Postal se înrăutățește pe măsură ce forma și cifrele sale devin tot mai bune. Tyler este mai bun la antrenamente? Lance răspunde dându-i de înțeles că știe detaliile contractului său, precum și evoluția cifrelor sale (via Ferrari). Tyler fusese programat să conducă U.S. Postal în Turul Elveției? Tyler nu avea să mai fie lider în Turul Elveției. Tyler vorbește cu presa? Bruyneel îi transmite lui Tyler să-i ceară scuze lui Lance pentru cele declarate! Lance face transfuzii de sânge? Tyler nu mai face transfuzii de sânge. Situația era limpede. Hamilton devenise o amenințare și trebuia eliminat; mai întâi, din cercul restrâns al lui Lance, mai apoi din echipă.

Pentru Armstong, această procedură nu era nouă. De altfel, Hamilton asistase în anii precedenți la momentele în care cicliști precum Livingston sau Andreu (prieten din tinerețe cu Lance!) fuseseră înlăturați de la echipă din diferite motive: financiare, logistice, strategice, etc. Lance avea un singur scop, victoria în Turul Franței, iar dacă asta presupunea la un moment dat înlăturarea unui vechi prieten, Armstrong nu stătea prea mult pe gânduri. Apoi, orice succes al celorlalți era suspectat ca fiind anormal. Tyler a reușit un timp mai bun pe cățărarea unde de obicei U.S. Postal făcea teste? Not normal. Ceea ce era însă cu adevărat anormal era felul în care percepea Lance lucrurile. Texanul considera că victoria în Turul Franței (și în genere, victoria în orice cursă ar fi participat) i se cuvenea atâta vreme cât muncea enorm pentru asta. Sportul însă nu funcționează întotdeauna după acest tip de principii. Sportul este frumos și pentru că generează rezultate neașteptate, în vreme ce Armstrong dorea să aibă totul sub control pentru a-și asigura triumful. Viziunea lui Armstrong asupra vieții și în particular asupra lumii cicliste se rezuma la următoarea sintagmă: ”Remember, these guys are stone-cold killers!” Toți cei din jurul său erau dușmani atâta vreme cât nu lucrau în favoarea sa.

foto 1 hamiltonÎn atari condiții, Hamilton păresește U.S. Postal, la finele sezonului 2001 semnând cu echipa condusă de Bjarne Riis, CSC. Devenit lider al unei echipe importante, Tyler descoperă o nouă lume a ciclismului, o lume în care și metodele de dopaj capătă noi valențe. În 2001 era deja normal ca toți cicliștii de top să efectueze transfuzii sanguine. Dacă U.S. Postal și Lance Armstrong lucrau exclusiv cu Michele Ferrari, majoritatea celorlalți cicliști erau clienții ”pieței spaniole”, mai exact ai doctorului Eufemiano Fuentes (lista îi include pe Ullrich, Pantani, Cancellara sau Petacchi). Fuentes lucra cu mai toți rivalii lui Armstrong, iar produsele dopante comercializate de acesta erau cât se poate de diverse; o adevărată ”farmacie”. Aflat acum în aria de influență a lui Fuentes, Hamilton decide să se ”limiteze” la EPO, testosteron și transfuzii de sânge. Acestea din urmă aveau să devină ceva mai complicate decât ceea ce experimentase în anii trecuți. Dacă în perioada U.S. Postal procedeul era simplu (o pungă de sânge donată și păstrată la rece timp de patru săptămâni și introdusă mai apoi la loc în circuitul sanguin), acum transfuziile se făceau prin rotație. Spre exemplu, cu 10 săptămâni înaintea unui mare tur începeau transfuziile. Mai întâi donai o pungă de sânge pe care o păstrai la rece. Cu 6 săptămâni înainte de începerea cursei donai alte 2 pungi și introduceai la loc sângele ținut la rece. Cu 2 săptămâni înainte de cursă donai alte 3 pungi și reintroduceai sângele scos cu o lună înainte. În fine, ultimele 3 pungi erau introduse, săptămânal, chiar în timpul cursei. Numele de cod al lui Hamilton în carnetul de transfuzii al lui Fuentes? 4142.

Primul mare tur la care Tyler Hamilton participă ca lider CSC este Turul Italiei din 2002. Deși foarte aproape de a câștiga cursa, Hamilton termină turul pe poziția a doua dintr-un motiv destul de stupid: uită să se alimenteze la timp și cu 3 km înainte de finalul ultimei etape în cățărare clachează în fața lui Paolo Savoldelli. Rezultatul era însă unul bun, un rezultat care îl situa pe prima pagină a ciclismului profesionist, un rezultat care îl propulsa printre favoriții Turului Franței și care făcea din Hamilton un rival al lui Armstrong.

foto 2 tyler hamiltonDuelul dintre cei doi nu s-a produs însă în acel an în Turul Franței (câștigat de Lance destul de ușor, în lipsa lui Ullrich), ci în cursa clasică de primăvară de la Liège–Bastogne–Liège. Lui Armstrong i se reproșase de multe ori în presă faptul că se concentrează exclusiv pe Turul Franței, drept pentru care texanul decide ca în acel an să participe în cursa regină a clasicelor. Pe o vreme tipic belgiană (ploaie și umezeală), o evadare condusă de Lance se formează cu 30 de km înainte de finish. Hamilton se află și el aici împreună cu Nicki Sorensen, coechipierul său de la CSC. Cu 3 km înainte de final, Lance și Tyler sunt unul lângă celălalt, roată la roată, analizându-se unul pe celălalt. Toată lumea stă în așteptare, toți ezită să facă o mișcare. În acel moment Tyler decide să atace! Ajutat de adrenalină și de un sentiment de panică, Tyler rulează la limită și reușește să devină primul american care triumfă în Liège–Bastogne–Liège. Urcând pe podium, Tyler încearcă totuși sentimente anxioase; deși zâmbitor, știe că o victorie aduce cu sine probleme colaterale: controale multiple, posibile atacuri în presă, umbre de îndoială asupra corectitudinii cu care fusese obținută victoria. Pus în fața unor astfel de provocări, Tyler acționează în singurul mod știut și asumat în acea vreme: contra-atacul, acuzele întoarse și negarea vehementă. În plus, Hamilton ajunsese în raza de acțiune a lui Armstrong: ”Lance was pissed.”, chestiune care nu ai fi vrut să se întâmple din cauza ta în acei ani ai ciclismului.

Tyler câștigă Liège–Bastogne–Liège:

Primele sase părți ale recenziei le găsiți aici: I - intrand in joc, II - apartinand de pluton, III - Introducere in dopaj, IV - Lance, V - Turul renasterii,VI-Sangele castigator.