Ca să fiu sincer, nici acum, când scriu acest text nu sunt sigur că am făcut alegerea potrivită; anume, aceea de a mai scrie ceva despre această ediție centenară a Turului Franței. Motivele delăsării mele? Chris Froome, liderul echipei Sky se află, după două săptămâni de competiție, la cel puțin 4 minute și 14 secunde în fața celorlalți rutieri. Cei care îl urmează sunt Bauke Mollema (Belkin) și Alberto Contador (Team Saxo, la 4’25”). Că un ciclist omoară din fașă orice posibilitate de concurență pentru tricoul galben s-a mai văzut; nu e o noutate. În fapt, tocmai realitatea unui asemenea precedent crează dubii și ridică sprincenele mai sus de locul lor natural.

Până acum, Froome a câștigat etapele cele mai importante ale Turului. În prima săptămână a cucerit primul cățărarea din Pirinei de la Ax 3 Domaines; ieri a câștigat celebra etapă montană cu finish la Mont Ventoux. Pleașcă, a terminat la mustață al doilea în etapa de contratimp individual de la Mont-Saint-Michael. Froome este imbatabil pe munte, Froome este de neoprit la contratimp, Froome este liderul incontestabil al acestei competiții! Putem deja da drumul la festivitățile de premiere, ce rost mai are să îi chinuim pe toți ceilalți încă o săptămână? Nu știu de ce, dar scenariul acesta sună teribil de familiar; nu-i așa Patroane?

Mostra supremă a superiorității britanicului a fost oferită ieri, în etapa de pe Mont Ventoux. Cu 7 km înainte de vârf, în ”plutonul” fruntaș mai rămăseseră Froome, Contador și parțial Porte (co-echipierul lui Froome), cu Nairo Quintana în față, evadat cu ceva km mai devreme. Eh, ce decide să facă Froome în acel moment? Froome decide să atace. Felul în care atacă însă este cu totul aparte. Ca să mă fac înțeles; știți acele motociclete care la nevoie au și pedale? Cred că se cheamă mopede sau ciclomotoare. Ei bine, aici situația a fost inversă, pentru că toată lumea a avut senzația că Froome a renunțat la pedale și a accesat motorașul; motoraș care îi mișca picioarele într-un ritm drăcesc. În felul acesta s-a desprins rapid de Contador și l-a ajuns din urmă pe Quintana (un excelent cățărător columbian); căruia peste vreo alți 3 km i-a servit aceeași tactică motorizantă. Și asta a fost. Ar mai fi rămas doar să mai tragă și de frâne pe unul dintre virajele de pe Mont Ventoux (ca știm noi cine) și rețeta ne era oferită pe tavă, ca pe vremuri. Mai multe nici nu știu ce să mai scriu; poate doar că omul a terminat etapa cu vreo jumătate de oră mai devreme față de previziunile organizatorilor cursei și că viteza medie a fost undeva peste 40km/h.

chris-froome sky

Ce a mai rămas de văzut din acest Tur? Ultima săptămână ne oferă alte două finish-uri în cățărare, un nou contratimp individual și defilarea de pe Champs-Elysees. Dacă Patronul îi va lăsa și pe ceilalți, poate că vom avea ocazia să vedem ceva dueluri adevărate pe munți; nu de alta, dar distanța dintre locurile 2-6 este de doar un minut și jumătate. Nu cred însă ca britanicul să lase ceva de la el…Patronul tot patron rămâne!

Altfel, să ne bucurăm de spectacolul oferit de băiatul ăsta scheletic și albinos pe munți și în general în orice etapă vrea mușchii lui. Altceva ce ne-ar rămâne de făcut? Putem eventual spera ca istoria Turului Franței să nu fie din nou rescrisă peste câțiva ani, după cum spunea aseară Michael Rasmussen, în direct la Digi, intervievat de Radu Naum în timpul Turului Sibiului (m-am bucurat să îl aud din nou vorbind despre ciclism, lăsându-i în pace o vreme pe Becali și pe Borcea). Da, să sperăm, deși mi-e teamă că ”Chicken” Rasmussen ăsta cam știe despre ce vorbește (remember Le Tour 2007) .

Nairo Quintana

Și dacă încă nu e clar despre ce scriu eu aici și unde bat așa…cu textul, iată o declarație amuzantă oferită duminică de către Froome: ”On Sunday, one journalist asked Froome, “The way you are racing today reminds some people of Lance Armstrong, how do you react to that?” Froome, ever the polite English schoolboy, replied: “I am going to take that as a compliment. To win the way so many big names have won on such a famous climb means a lot.” Dar ce e frate, am spus eu ceva? Ziceam și eu așa…că poate bea suc de portocale.

Textul este scris de prietenul nostru Ionut Barliba. Despre pasiunile lui Ionut pentru ciclism, tenis, snooker, carti, filme...puteti citi pe blogul sau: http://ionutbarliba.wordpress.com. Cat despre noi, va asteptam parerea despre aceasta editie a Turului Frantei, chiar aici, la comentarii!


redirectioneaza

 

coperta ghid fata pt site

Descarca

GHID DE TRASEE CICLOTURISTICE PT BANNER

Brosura istorica

probikeaddiction brosura Iasi TRASEUL MEMORIEI

banner tla 270 w

banner freerider